..

Nu pot să cred că timpul zboară aşa de repede, că numai acum stăteam în băncile din generală. Totul de atunci a fost şters (dar nu de tot, pentru că mai am eu un loc unde le păstrez) şi rescris doar că e schimbat contextul şi continutul, dar o mică/ mare parte există pe acolo pe undeva. Lăsându-mi imaginaţia să curgă, pot să fac o comparaţie la lumiile diferite unde am trăit şi voi mai trăi, unde totul are un înţeles dar, dacă mă gândesc mai bine, acolo, în acele lumi sunt multe multe întrebări la care vrem cu toată inima să găsim vreun răspuns rătăcit, dar asta nu se poate întâmpla pentru că fiecare întrebare are răspunsul EI.

ACUM în mintea mea mă aflu pe coridorul Colegiului National Liviu Rebreanu, unde în acest moment nu este nimeni, doar EU. Făcând doi, trei paşi timizi, incerc să îmi caut locul, dar nu, încă nu găsesc nimic să ămi placă..Dar, (există şi un "dar") văd ceva în depărtare, sau mai bine spus, pe cineva, vine spre mine, dar când imi întind mâna, dispare. Ochii aceia pătrunzători au rămas întipăriţi în mintea mea, şi culmea, nu scăpam de ei. Mă urmăreau peste tot. Oare să fi fost cineva pe care eu să o/îl fi stiu? La întrebarea asta cine îmi raspunde? Cum credeam. Nimeni. Doar Eu.